|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
|
|
|
|
||
|
|
|
|
||
|
|
|
|
||
|
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 Ecografia vasculară - este o metodă neinvazivă, cel mai frecvent utilizată în diagnosticul TVP. - după plasarea de gel special pe pielea membrului afectat, medicul urmăreşte cu ajutorul unui transductor care emite şi primeşte ultrasunete prezenţa unui tromb în vene şi fluxul de sānge de la nivelul venelor (cu ajutorul Doppler-ului). - medicul poate comprima intermitent membrul afectat pentru a studia efectul acestei presiuni asupra circulaţiei sāngelui în vene. - fluxul sāngelui în vene, anatomia acestora şi eventual prezenţă de cheaguri este urmărită de medic pe ecranul ecografului. Venografie (Flebografie) - mai rar se evaluează circulaţia sāngelui în vene după injectare de substanţă de contrast în sistemul venos - aceasta este o metodă invazivă (presupune introducere de catetere în vene şi injectare de substanţă de contrast), ce utilizează razele X pentru urmărirea fluxului de sānge Teste de laborator - se pot doza mai multe substanţe care evaluează starea coagulării sāngelui: D-dimeri, teste pentru prezenţa unei trombofilii, teste de coagulare ce verifică eficienţa tratamentului anticoagulant  Mai rar se pot utiliza teste mai scumpe, de tipul imagisticii de rezonanţă magnetică sau a tomografiei computerizate. Acestea sunt utile mai ales pentru evaluarea vaselor pulmonare dacă se suspicionează o embolie pulmonară. Tot pentru diagnosticul emboliei pulmonare se mai pot utiliza: - scintigrafia de ventilaţie/perfuzie. - arteriografie pulmonară. - tomografie computerizată spirală. |
 |
 |
|
   |
 |
 |
