|
|
|
|
|
|
|
|
![]() |
|
|
|
|
|
|
|||
|
|
|
|||
|
|
|
|||
|
|
|
|||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
DE CE? Din momentul în care vi s-a prescris acest tip de tratament, trebuie să aveţi în minte importanţa esenţială a verificărilor periodice prin analize de laborator a eficacităţii tratamentului. Dacă doza de anticoagulant este prea mică, medicamentul nu este eficient şi administrarea lui este inutilă. Dacă doza de medicament este prea mare, anticoagularea este prea puternică şi există un risc crescut de sângerari nedorite. De aceea, trebuie să fie menţinută o anticoagulare optimă, conform prescripţiei medicului. CUM? Monitorizarea unui tratament corect anticoagulant se poate face prin dozarea a mai mulţi parametri de laborator, dintre care cei mai utilizaţi actual sunt: Există însă situaţii când se recomandă ţinte speciale ale acestui tratament. Dacă patologia de care suferiţi necesită o altă dozare specifică, medicul dumneavoastră vă va preciza acest lucru în biletul de ieşire din spital sau în recomandările sale. Întrebaţi medicul curant care este intervalul în care ar trebui să se afle aceste valori în cazul dumneavoastră. CÂND? Aşa cum v-a explicat şi medicul dumneavoastră, după externarea din spital, va trebui să vă verificaţi în teritoriu valorile AP şi INR la următoarele intervale de timp: De asemenea, trebuie verificate aceste valori de laborator: Dacă valorile INR sunt prea înalte, sau AP este prea scăzută, există riscul de sângerări, şi doza de medicament trebuie scăzută conform indicaţiei medicului. Dacă valorile INR sunt prea scăzute, sau AP este prea înalt, înseamnă că nu sunteţi suficient protejaţi de formarea de cheaguri, şi doza de medicament trebuie crescută conform indicaţiei medicului. Notaţi-vă în agendă data următorului control al INR sau AP pentru a fi siguri că nu uitaţi! Nu vă modificaţi doza de anticoagulant din proprie iniţiativă - întotdeauna solicitaţi opinia medicului! |
|
|
|
|
|
|