Ghidul pacientului


Pentru pacienţii cu angină pectorală există mai multe opţiuni de tratament:
• tratamentul medical (care include, în afară de administrarea unor medicamente, şi modificarea stilului de viaţă);
• tratamentul intervenţional (angioplastia coronariană);
• tratamentul chirurgical (by pass-ul aortocoronarian).

Alegerea terapiei optime depinde de mai mulţi factori: severitatea afectării arterelor coronare, vârsta pacientului şi alte afecţiuni asociate, riscul şi beneficiul fiecărui tip de tratament fiind evaluate de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte.

Preferinţa pacientului este, de asemenea, un factor de care trebuie ţinut cont în alegerea tratamentului.

Tratamentul medical pentru boala coronariană se adresează tuturor pacienţilor, este permanent şi cuprinde medicamente care ameliorează simptomatologia şi calitatea vieţii, îmbunătăţesc funcţia inimii, unele crescând durata de supravieţuire şi scăzând riscul de infarct miocardic acut.

Există câteva tipuri principale de medicamente folosite în mod curent pentru tratamentul anginei pectorale:
Betablocantele: au ca efecte principale reducerea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale şi a forţei de contracţie a inimii, toate ducând la scăderea consumului de oxigen de către muşchiul cardiac. De obicei sunt prima opţiune terapeutică, în special la pacienţii care au angină declanşată de efortul fizic. Aceste medicamente au un efect dovedit de creştere a supravieţuirii pacienţilor cu angină şi de prevenire a infarctului miocardic acut la pacienţii care au avut deja un infarct miocardic în antecedente. Din această categorie de medicamente cele mai folosite sunt: metoprolol, atenolol, bisoprolol, beta xolol.
Blocantele canalelor de calciu (calciu blocante): au efecte de scădere a tensiunii arteriale, a frecvenţei cardiace, a forţei de contracţie a cordului, reducând de asemenea consumul de oxigen de către muşchiul inimii. Efectul predominant depinde însă în mare măsură de tipul de preparat ales. La pacienţii cu angină pectorală cele mai folosite medicamente calciu blocante sunt: diltiazemul, verapamilul, amlodipina, felodipina şi nifedipina retard.
Nitraţii: au ca efect principal dilatarea venoasă şi arterială, inclusiv dilatarea arterelor coronare. Nitroglicerina administrată sublingual sub formă de tablete sau spray se foloseşte pentru tratarea episoadelor acute de angină pectorală. Nitroglicerina cu eliberare prelungită, administrată oral sau transdermal sub forma unor mici petece care se lipesc pe piele, se foloseşte pentru tratamentul de durată al anginei pectorale, scăzând frecvenţa episoadelor de angină. Cele mai folosite preparate sunt isosorbid dinitrat şi isosorbid mononitrat.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: au ca efecte dilatarea vaselor, reducerea tensiunii arteriale, protecţia arterială. În funcţie de preparatul ales, se administrează de 1-3 ori pe zi. Cele mai utilizate medicamente din această clasă sunt: enalapril, perindopril, ramipril, lisinopril şi trandolapril.
Antiagregantele plachetare: previn formarea de cheaguri de sânge în interiorul arterelor îngustate, scăzând astfel riscul unui infarct miocardic acut şi sunt medicamente cu efect benefic dovedit, crescând supravieţuirea pacienţilor cu angină pectorală. Din această clasă de medicamente se folosesc de obicei: aspirina în doze mici (75-325 mg/zi), clopidogrelul şi ticlopidina.
Statinele: au ca efect principal scăderea colesterolului şi componentei sale LDL (colesterolul rău) din sânge, având şi multe alte roluri benefice pentru prevenţia bolilor cardiovasculare (de exemplu stabilizează plăcile de aterom şi astfel împiedică înfundarea completă a vaselor de sânge). Cele mai folosite statine sunt: simvastatin, atorvastatin, fluvastatin, rosuvastatin, pravastatin şi lovastatin.
Medicaţia metabolică: are acţiuni benefice asupra metabolismului energetic al celulelor din muşchiul inimii. Reprezentantul acestei clase, trimetazidina, se poate folosi în combinaţie cu clasele de medicamente prezentate mai sus.

Tratamentul intervenţional pentru boala coronariană (angioplastia coronariană percutană) are drept scop dilatarea arterelor coronare îngustate folosind un cateter flexibil de plastic, prevăzut la capătul distal cu un balonaş gonflabil, introdus, la fel ca în cazul coronarografiei, prin puncţia unei artere periferice. Procedura include de obicei şi plasarea în artera coronară a unui stent (o armătură metalică ce menţine artera deschisă). Astfel, prin acest procedeu, care pentru pacient seamănă cu coronarografia de diagnostic, se restabileşte fluxul normal de sânge în interiorul arterei.

Această procedură necesită în prealabil efectuarea unei coronarografii care arată exact locul şi severitatea îngustării arterelor coronare. Ea nu este potrivită în cazul tuturor pacienţilor, uneori leziunile coronariene fiind imposibil de rezolvat astfel.

Tratamentul chirurgical (by pass-ul aortocoronarian) presupune scurtcircuitarea stenozei sau a ocluziei unei artere coronare prin intermediul unui segment de venă sau arteră (recoltate de la acelaşi pacient, denumite grafturi) şi cusute la un capăt înainte de locul stenozei şi la celălalt capăt după locul stenozei. În acest fel, circulaţia sângelui către muşchiul inimii se va face pe o altă cale decât în mod normal (o cale alternativă).

Indiferent de tipul de tratament ales (medical, intervenţional, chirurgical) există măsuri terapeutice asociate care au ca efect încetinirea bolii coronariene aterosclerotice şi evitarea unui infarct miocardic acut, şi ele constau în tratarea factorilor de risc cardiovascular asociaţi:
• renunţarea la fumat,
• tratamentul adecvat al hipertensiunii arteriale,
• tratarea dislipidemiei,
• tratamentul diabetului zaharat,
• scăderea în greutate,
• exerciţiul fizic regulat,
• adoptarea unui stil de viaţă sănătos.