 |
În funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte se poate încerca:
1. Supraveghere medicală atentă (temporizarea unei intervenţii
medicamentoase sau chirurgicale):
Atunci când simptomatologia nu este accentuată şi îndeajuns de
supărătoare şi nu au apărut complicaţii, pacienţii au indicaţie de urmărire
activă periodică şi vor primi de la medic recomandări referitoare la stilul
de viaţă.
Dintre recomandările generale nu vor fi uitate:
reducerea aportului de lichide mai cu seamă seara sau înainte de ieşi
din casă, fără a afecta cantitatea totală minimă de 1,5 litri de lichide/zi;
evitarea sau consumul moderat de cafea şi alcool;
urinatul mai frecvent pentru a nu suprasolicita vezica urinară;
în acelaşi timp, va fi reevaluată medicaţia utilizată pentru alte boli
care poate afecta funcţia urinară.
2. Tratamentul medicamentos: pentru tratamentul adenomului
de prostată sunt disponibile mai multe tipuri de medicamente:
Alfa-blocantele care reduc contracţia musculaturii netede prostatice
(alfuzosinul, tamsulosinul şi doxazosinul).
Inhibitorii de 5-alfa reductază (dutasterida, finasterida) intervin eficient,
după minimum 6 luni de tratament, în creşterea fluxului urinar
maxim, reducerea volumului prostatic şi ameliorarea simptomelor.
Terapia combinată. Terapia combinată a unui alfa-blocant şi a unui
inhibitor de 5-alfa reductază s-a dovedit a fi superioară oricăruia dintre
medicamentele administrate singure. Cum s-ar zice "unde-i unul nu-i
putere..."!
3. Tratamentul fitoterapeutic. Este dovedită prin studii clinice
eficienţa unor extracte naturale, de exemplu de Serenoa repens
(Prostamol® uno) care, chiar din primele luni de tratament, ameliorează
simptomele obstructive (prin efect antiinflamator şi relaxant asupra
musculaturii prostatice) dar si simptomele iritative:
jetul urinar devine puternic, veţi putea urina din nou la distanţă;
rezolva problema jetului urinar intermitent;
reduce durerea apărută la trecerea jetului urinar;
nu vor mai exista dificultăţi în a începe urinarea şi nici nu va mai fi
nevoie să "forţaţi" eliminarea urinei;
scade volumul urinar rezidual (dispare senzaţia de golire incompleta
a vezicii).
Astfel creşte calitatea vieţii dumneavoastră prin:
reducerea frecvenţei urinărilor noaptea şi
menţinerea activităţii sexuale.
Fitoterapia reprezintă o alternativă terapeutică tot mai des utilizată în
multe ţări din Europa, datorită eficienţei sale şi a profilului redus de
efecte adverse.
Dacă aveţi peste 45 de ani, ar fi indicat să vă "protejaţi" prostata cu un
tratament fitoterapeutic de lungă durată (cure de minim 6 luni - un an
sau, ideal, tratament continuu).
Există medicamente pe care puteţi să le cumpăraţi din farmacii numai
cu prescripţie medicală dar există şi medicamente pe care le puteţi
achiziţiona fără reţetă.
Discutaţi cu medicul curant despre acestea!
Daca aţi cumpărat un medicament disponibil fără reţetă, citiţi cu
atenţie prospectul sau discutaţi cu farmacistul despre acesta.
În cazurile de adenom de prostată complicat cu infecţii urinare se vor
administra, la indicaţia medicului, antibiotice adaptate posibililor agenţi
infecţioşi.
4. Tratamentul chirurgical
În unele situaţii, pentru tratamentul adenomului de prostată se va
recurge la intervenţii chirurgicale. Exista mai multe tipuri de intervenţii care
pot fi propuse în funcţie de simptomatologie şi de investigaţiile efectuate.
Când trebuie operat adenomul de prostată?
Simptomatologia accentuată şi refractară la tratamentul medicamentos
sau
Adenom de prostată complicat: retenţie de urină repetitivă, litiază
vezicală, hematurie (sângerare) repetată, insuficienţă renală, infecţii urinare
repetate, diverticuli vezicali, rezidiuu vezical important.
Tipuri de intervenţii:
Chirurgia clasică - adenomectomia, adica excizia adenomului de
prostată. Este tratamentul de ales în cazul adenoamelor de prostată
voluminoase şi care pot asocia litiaza vezicală secundară sau diverticuli
vezicali voluminoşi care necesită ablaţie chirurgicală. Există mai multe
tehnici de realizare a acestei operaţii.
Rezecţia transuretrală a prostatei (TURP) - a fost dezvoltată progresiv
astfel că în SUA, în 1986, aproximativ 96% din pacienţi erau
operaţi prin această tehnică. A devenit "standardul de aur" al tratamentului
chirurgical şi constă în ablaţia ţesutului adenomatos prostatic şi
hemostaza în condiţii de excelentă vizibilitate. Intervenţia transuretrală
durează maxim o oră şi permite ablaţia pînă la 60g ţesut adenomatos.
Există şi alte tehnici chirurugicale minim invazive (incizia transuretrală
a prostatei; laser-, termo- şi criochirurgia prostatică etc.) disponibile
în funcţie de centrul medical căruia vă adresaţi.
Atunci când pacienţii nu pot face faţă unei operaţii datorită unor boli
grave asociate există posibilitatea să se plaseze, pentru o perioadă mai
lungă de timp, o sondă uretrovezicală sau endoproteze (stent-uri) uretrale.
În general, medicul urolog este cel care propune şi alege o anumită
tehnică. Discutaţi cu acesta despre tipul intervenţiei, durata spitalizării,
posibilele complicaţii, măsuri speciale pe care trebuie să le urmaţi imediat
după operaţie.
|
 |
 |
|
|
 |
